Și vreau să vă mai zic ceva ce cred că trebuie zis azi. Legat de Ucraina și de lupta ei eroică cu un agresor în mod clar psihopat și profund disperat, dacă și-a întins în halul ăla fața, bărbat fiind.
Poporul român e bun și altruist. Vă amintiți cum e poporul român la necazul vecinului? Nu? Nu vă amintiți cum am reacționat toți atunci (că nu eram încă împărțiți în suveraniști și proeuropeni)? Nu vă amintiți cât de frumos i-am așteptat la granițe pe vecini, cum le-am găsit locuri de muncă și le-am oferit ce am avut fiecare la îndemână? Nu vă amintiți cât de magici am fost atunci, când am întins mâna vecinului nostru în nevoie, ca un adevărat popor care se respectă?
Cum am ajuns de acolo la “nu au ucrainenii ce să caute în țara mea, să moară acolo, la ei!”?
Ce s-a întâmplat între timp?
S-a întâmplat propaganda rusă.
Vi s-a zis (în mod mincinos) că copiii ucrainenilor iau de la statul român o alocație de peste trei mii de lei pe lună. Vi s-a zis că ucrainenii au mașini de lux. Adevărul e că, dacă mâine începe războiul și ai o mașină în firea ei, n-o iei cu tine, o lași să o bombardeze Putin. Vi s-a zis că ucrainencele se duc la salon să își facă unghiile. Păi adevărul e că, dacă mâine începe ceva la noi și fugim în Germania, alea care ne facem unghiile la salon nu mai mergem niciodată să refacem manichiura, stăm așa, pe neîngrijit, o viață întreagă de durere.
Vi s-a zis că ucrainenii sunt atât de bogați încât dorm numai la hotel. Păi, dacă e așa, e minunat că își cheltuie banii în hotelurile noastre! Că în serviciile noastre intră taxele lor.
Culmea e că a prins. Și că mulți au devenit răi, pentru că li s-au exploatat frustrările.
Dar eu vă zic să nu uitați niciodată că poporul român e ăla pe care l-ați văzut ajutând Ucraina imediat după ce Putin a început să omoare copii, să violeze mame și să dezmembreze tați. Ăla e poporul român!
Ăla care a plâns nopți la rând privind crimele de război ale rușilor. Doar propaganda lor a fost mai puternică. Și n-am avut stat care să ne apere de ea. De acolo a început totul.